Sari la conținut

Antioh Cantemir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru fiul lui Dimitrie Cantemir, vedeți Antioh Dimitrievici Cantemir.
Antioh Cantemir

Domn al Moldovei
Date personale
Născut[3] Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, Moldova[3] Modificați la Wikidata
Decedat1726 (54 de ani) Modificați la Wikidata
Mănăstirea Golia, Iași, Moldova Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Cantemir
Ana Bantăș Modificați la Wikidata
Frați și suroriDimitrie Cantemir Modificați la Wikidata
Copiiprincess Maria Cantimir, beizadi[*][[princess Maria Cantimir, beizadi (Bef 1707 - Bef 1757)|​]][4]
Prince Constantin Cantemir[*][[Prince Constantin Cantemir (Moldovian Royal Abt 1700 - 1776)|​]][4] Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCantemirești
Domn al Moldovei (1x)
Domnie18 decembrie 1695 – 25 septembrie 1700[1]
PredecesorConstantin Duca
SuccesorConstantin Duca
Domn al Moldovei (2x)
Domnie23 februarie 1705 – 31 iulie 1707[2]
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorMihai Racoviță
Constantin și Antioh Cantemir

Antioh Cantemir (n. , Bârlad, Tutova, Moldova – d. 1726, Mănăstirea Golia, Iași, Moldova) a fost domnitor al Moldovei (16961700; 17051707). A fost fratele domnitorului Dimitrie Cantemir (1673–1723).

Antioh Cantemir s-a născut în anul 1670 ca fiu al domnitorului Constantin Cantemir (1612-1693) și al Anei Cantemir (Bantăș) (d. 1677), a treia soție a domnitorului Constantin Cantemir.

S-a căsătorit în 1696 cu Ecaterina, fiica lui Ceaur, mare logofăt.[5]

Descendenții lor au fost: Anna, căsătorită cu Radu Brâncoveanu, fiul lui Constantin Brâncoveanu; Dimitrie (d. 1758), secund-maior în armata rusească; Constantin (d. 1776), general în armata rusească și pretendent la domnia Moldovei în 1739; Maria (d. 1786), căsătorită cu C. Dudescu, ban de Craiova; Anița (d. 1767) căsătorită cu T. Paladi, mare vistiernic și hatman.(Sever Zotta, op. cit.).

Împreună cu Dimitrie Cantemir, uneltește împotriva lui Constantin Duca, ce luase tronul cu ajutorul lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, în dauna aceluiași Dimitrie Cantemir. În cele din urmă Duca este mazilit, iar Antioh obține tronul. Spre deosebire de tatăl său, el a fost prietenos cu polonezii. În timpul primei sale domnii s-a încheiat Tratatul de la Karlowitz din 26 ianuarie 1699. În a doua domnie, a pus biruri grele pe țară cum ar fi fumăritul.

Cronicarul Ion Neculce ni-l descrie pe Antioh ca fiind un om mare la trup, cinstit, chipeș, la minte așezat, judecător drept și mai spune că nu era un om studios, dar nici prost. De asemenea, afirmă că nu era lacom după avere, nu-i plăceau minciunile și nici vicleniile și că era un bun vânător și ostaș.

Antioh Cantemir a înființat, în timpul domniei sale, Academia domnească din Iași, în februarie 1707, cu sprijinul fratelui său Dimitrie Cantemir și al patriarhului de Ierusalim, Hrisant Notara, nepotul fostului patriarh Dosithei Notara.[6], [7] Această școală superioară a funcționat într-un local vechi, de lângă feredeul cel mare (feredeu= local public pentru îmbăiere). În anul 1711, academia înființată de Antioh Cantemir a încetat să mai funcționeze, însă în anul 1714 a fost reorganizată de Nicolae Mavrocordat.

  1. ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantemir/Cantemir_01.pdf
  2. ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantemir/Cantemir_01.pdf
  3. ^ a b (PDF) http://www.ghika.net/Familles/Cantemir/Cantemir_01.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Genealogics 
  5. ^ Sever Zotta, Despre neamul Cantemireștilor, Iași, 1931
  6. ^ Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domnești din București și Iași, București, 1971, pp.69-70
  7. ^ Istoria orașului Iași, redactori responsabili Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon. Vol.I, Editura Junimea Iași, 1980, pp.290-291.
  • Neagu Djuvara, Între Orient și Occident: Țările române la începutul epocii moderne, București, Humanitas, 1995

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Constantin Duca
Domn al Moldovei

16951700
Succesor:
Constantin Duca
Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei

17051707
Succesor:
Mihai Racoviță